Teamă şi curaj

"Teama este nobilă, fără îndoială, dar plină de prejudecăţi şi nedreaptă" Mulţi sunt convinşi că tupeul şi curajul sunt sinonime. Poate că au dreptate, dar eu cred că sunt 2 noţiuni diferite. Cunosc atâţia oameni care au mult tupeu, dar cărora le lipseşte curajul, aşa cum cunosc şi oameni curajoşi, dar fără pic de tupeu. Eu sunt un exemplu clar de persoană cu tupeu, dar extrem de laşă. În opinia mea, îţi trebuie mult curaj să rişti ceva ce deja ai şi apreciezi sau pentru a-ţi înfrunta temerile şi nu oricine are forţa de a face aşa ceva. Adevărul e că niciunul dintre noi nu avem curaj să-i lăsăm pe alţii să ne cunoască cu adevărat de teamă să nu fim răniţi. Dar uneori riscăm totul pe o carte (sau mai degrabă pe o persoană), în general atunci când câştigul reprezintă ceva ce ne dorim foarte mult. Şi chiar dacă pierdem, măcar ştim că a meritat să riscăm, să încercăm. Dacă n-am risca din când în când, dacă am fi mereu nişte laşi, n-am putea trăi împăcaţi cu noi înşine, ne-am pierde respectul de sine. Deci presupun că toţi ne temem de câte ceva, aşa cum toţi suntem uneori laşi. Ce-i drept unii sunt laşi mai des decât alţii, dar fiecare cu caracterul lui, nu?